Recapitulare semestrială
Putea fi mai rău, da' putea fi și mai bine.
Fără alte introduceri, s-a putut după cum urmează în primele 6 ale lui 2025:
stres că o apucăm către autoritarism și o să fim, cu acte-n regulă, prima țară bananieră fără banani;
ușurare că am ratat punctul anterior, măcar pentru moment;
am absolvit un curs de SQL DB Dev la Școala Informală de IT, care mi-a demonstrat că n-am uitat toată programarea învățată în liceu;
cursul de IT mi-a mâncat timpul și imaginația, așa că am scris foarte puțin spre deloc;
am citit 20 de cărți, dintre care doar 4 autori străini;
am scris, totuși, niște texte pe aici, pe Facebook, pe Instagram, pe Threads;
am participat ca vorbitor, la invitația editurii Lebadă Neagră din Iași, la Bookfestul din Timișoara;
am bătut palma pe un text, asta ca să nu șomez editorial anul ăsta;
o vacanță la un resort din Antalya - despre care am scris aici.
Și-acum să vorbim despre cărți, zic.
Titluri din afara României: Murder on a Midnight Clear, de Sara Rosett; Holly, de Stephen King; Însemnări dintr-o țară mare: visul american văzut de aproape, de Bill Bryson; Podul crimelor din Veneția, de Matteo Strukul.
Titluri de la noi:
Eroi de mâna a doua, de Vlad Pasencu
Zmeul Zmeilor, de Matei Dan
Eu et al., de Alex Tocilescu
Big in Japan, de Cosmin Leucuța
Underground TM 3 - Orașul care nu se vede/Open call, coordonat de Cristian Vicol
creaturi și Creaturi, de Morgan Hexner (pseudonim literar)
Recrutorii, de Mihai Buzea
Afaceri de familie, de Teodora Matei (am scris despre cartea asta aici)
Romanian Gothic, de Bogdan Piticariu
Soare de iarnă, de Cynthia Orszag
Paralel, de Mihai Buzea
Dă diriga de băut, de Mihai Buzea
Ferenike, de Doina Ruști
Odiseea Adriatică, de Mugur Ioniță
Icoană-n urmărire generală, de Andreea Sepi (asta a fost împrumutată, așa că am restituit-o regulamentar și de-aia nu apare în fotografie) - despre care am scris aici, un book roast
Fantoma din moară, de Doina Ruști.
Așa cum se observă, iar dacă nu se observă vă fac eu atenți, am citit în astea 6 luni 2 cărți de Doina Ruști și 3 de Mihai Buzea, de unde rezultă că în cazul celor doi scriitori nici nu mai contează ce titlu vă pică în mână, pentru că n-are cum să nu fie bine. Promit.
Pont: Dacă ajungeți la cărțile lui Buzea intitulate Recrutorii, Paralel și Tarot, apăi să le citiți fix în ordinea pe care am scris-o eu, că ele sunt, de fapt, o trilogie, dar domnul Buzea nu dă nimic mură-n gură, că și el trage din greu să recupereze tot timpul în care n-a scris. Recrutorii - Paralel - Tarot, da?
În cazul Doinei Ruști, țineți cont și faceți ca mine: citiți Ferenike, apoi Fantoma din moară. Ferenike a apărut în 2025, iar Fantoma din moară în 2008. Cu toate acestea, Doina Ruști e atât de maestră încât mie mi-a spus, pentru că am citit Ferenike și apoi Fantoma din moară, aproximativ aceeași poveste (macăr pentru prima jumătate a Fantomei din moară), însă mi-a trezit emoții și imagini noi de fiecare dată. Nu mă pot bucura suficient că a decis să scrie Ferenike, care fixează un moment din Fantoma din moară, dar îl fixează în note autobiografice, de bildungsroman, de roman istoric și de roman social încât n-o să pricep niciodată de ce Doina Ruști nu se studiază deja la școală. De cealaltă parte, Fantoma din moară prezintă povestea ficționalizată a Comoșteniului natal al Doinei Ruști, în care Doina Ruști nu e Doina Ruști, așa cum e în Ferenike, iar supranaturalul și fantasticul pe care l-a inserat ca o coloană vertebrală de-a lungul poveștii face să fie totul de-a dreptul magic, însă magic pe-un fundal comunist. Eu zic că e cel puțin interesant, asta așa, dacă nu citești de obicei, altfel e fascinant!
Îi am în lista semestrială și pe Piticariu și Ioniță, ambii din Timișoara, ambii publicați la Lebăda Neagră din Iași, cu câte 2, respectiv 3 cărți. Piticariu e criminal de tare și în Romanian Gothic și a fost și receptiv la public, în sensul că a răspuns cererii și a scris mai mult decât la Vodcă roșie. Așadar, cu Piticariu poți să te îngrețoșezi-sperii-râzi pe aceeași pagină, fără să amesteci lucrurile decât în aceleași proporții ca în poțiunile vrăjitoarelor. Ioniță nu pleacă departe de stilul cald și amuzant al micilor povești de dragoste și aventură (sau aventură și dragoste, depinde de cititor) nici cu Odiseea Adriatică. Am citit Odiseea Adriatică când se numea altfel, adică în faza de manuscris, iar la recitirea în formatul final, de carte, am avut aceeași curiozitate și plăcere să mă las purtat de valurile Adriaticii.
E acolo fix printre primele cărți ale anului un roman despre care am mai scris: Eroi de mâna a doua, de Vlad Pasencu. Nu poți să iubești ficțiunea și să zici n-o să citesc Eroi de mâna a doua pentru că, nu știu, e scrisă de-un român sau n-am auzit de Vlad Pasencu (deși ar fi trebuit, dar iertăm de data asta). Pasencu a făcut aici o ditai surpriza literaturii române, scriind un fantasy comic, cu ironie, cu situații din zilele noastre adaptate la lumea lui imaginară cu vrăjitori, cavaleri și țărani (nu țărani, în sensul că scuipă pe jos, da?).
Pentru mine astea au ieșit în evidență la capitolul autori români.
La capitolul autori străini, S. King rămâne cum am stabilit. Nici n-are cum să dea prea tare greș că în spatele lui stă o echipă întreagă care-l ajută să scoată povești mișto și să păstreze tensiunea și atunci când misterul e pe față, adică nu-i niciun mister. La fel rămâne și Bryson, adică amuzant și de pus pe rană. N-ai bani să călătorești? Te rezolvă jurnalele de călătorie ale lui Bryson cum n-o face nici Christian Tour!
Concluzia? Autorii români sunt perfect citibili, la fel de citibili și valoroși în povești ca Matteo Strukul, care nu m-a impresionat deloc, drept pentru care nici nu pricep de ce la Humanitas Fiction nu se publică genul ăsta de ficțiune (crime/thriller/mystery/policier) autohton. Sau Piticariu și Pasencu, dacă chiar vrei ceva inedit. De ce, Humanitas? E păcat, mare păcat!
Aș vrea să vă zic c-am văzut și ceva filme, dar adevărul că în afară de câteva episoade din Yellowstone n-am văzut nimic. Pentru mine, cele mai bune filme rămân tot alea din cărți. Muzică? Puneți pe Magic FM Party Mix și nu vă mai trebuie altceva. Mâncare? Mai bine pina colada! Ce citesc mai departe? Ei, asta am zis-o pe Facebook și Instagram, deci cine n-are răbdare să scriu aici (cine știe când), să se uite dincolo.