Diasporenii

A scris Mihai Buzea un articol interesant în Dilema, despre diasporenii care nu mai votează cum votau odinioară. Și-are și-o poveste, că știți că Mihai Buzea ține minte orice-i spui, ori cel puțin așa se laudă el.

În fine, citind textul său, parcă să-i răspund așa, în privat sau în comentarii, nu se face, mai ales că mi-a dat de gândit (nu, nu mi-a dat greu, cum e expresia la modă în zilele noastre).

Nu zic că Mihai Buzea n-are dreptate. Probabil că are, doar e unul dintre diasporeni, dar vreau să vă prezint și prin lentila mea situația.

Mihai Buzea zice că, rezumând puternic un text fain, diasporenii au luat-o pe calea călingeorgescianismului (interpretarea mea) pentru că ceea ce-i deosebea de românii de acasă, viața occidentală (bani, în general, dar nu numai) nu mai există. Diasporenii erau înainte ceva de admirat, iar acum sunt doar niște români plecați. Recunosc, a trebuit să mă gândesc puțin ca să vin cu alte argumente.

Diasporenii la care se referă Mihai Buzea n-au fost niciodată diferiți. Sunt tot români, doar că plecați, care atunci când vin acasă știu cum e treaba pe aici, se readaptează repede. Ei sunt acea parte a diasporenilor care nu-și pune întrebarea cărei lumi aparțin.

Ne-au salvat la alegeri? Nu știu. Cred că asta e ideea pe care ne-au băgat-o în cap jurnaliștii. Ei au făcut ceea ce li se cerea de acasă, când nu exista alternativa calingeorgesciană. Și cred că tot jurnaliștii le-au băgat în cap și lor că sunt un soi de salvatori.

Credeți că urmăreau ei ce se întâmplă în lume? Eu zic că nu. Erau ocupați să muncească din greu, ca orice migrant dintr-o țară săracă sau în curs de dezvoltare. Noi de acasă urmăream lumea, noi care am reușit să ne punem pe picioare aici, în ritmul nostru, ritm care ne-a permis, cum ziceam, să urmărim lumea, în timp ce ei, cum ziceam, munceau de două ori mai din greu decât cei din jurul lor. Nu-ți rămâne timp de analiză în condițiile alea. Au luat rezumatele celor de acasă și le-au crezut.

Așa se face că acum se comportă antieuropean. Se uită tot acasă, cu mare dezavantaj că social-media a devenit mai puternică decât nucleul familial.

Sunt virulenți în orientarea lor? Păi sunt, cum să nu fie?, că la fiecare alegeri au fost așteptați să salveze ceva, chit că nu era așa. Voturile lor n-au venit pe baza unor analize, au venit pe baza recomandărilor. Prin urmare, n-ar face ei pe antieuropenii dacă de acasă nu li s-ar transmite că asta se așteaptă de la ei.

Și cum să se comporte altfel când și dintre cei de acasă, nu politicieni ori jurnaliști-politicieni-manipulatori, gândesc antieuropean?

Se întorc unii acasă și ratează. Păi ratează, că nu pricep că și aici a devenit ca dincolo. Trebuie să muncești din greu. Sunt tot migranți, că lumea s-a schimbat, si toți suntem, de fapt, migranți, chiar dacă nu ieșim dintre granițe. Sau poate e mai corect să spun că, dată fiind lumea globală în care trăim, nimeni nu mai e migrant. A rămas, însă, valabil faptul că trebuie să muncești mai mult dacă vrei să ai.

Nu i-a înșelat nimeni, ci doar nu s-au prins de noua lume, chit că, practic, au văzut-o înaintea celor de acasă.

În mintea multora asta e rezolvarea, întoarcerea în timp, totul fix, predictibil, controlabil, după tipare, izolată, fragmentată. De asta se luptă politicienii antieuropeni și antiglobaliști cu orice fapt care nu e predictibil, controlabil, după tipare. Dar ei sunt doar niște mincinoși interesați și manipulatori. Ei vor lumea aia fragmentată ca să-i mai arate lumea cu degetul.

Ce uită diasporenii antieuropeni e că cei de acasă au muncit la fel de greu. Că i-au ajuns din urmă nu doar muncind, ci și veghind clasa politică, care și asta e o muncă, chiar dacă poate nu pare.

Revin puțin la antieuropenii de acasă. Aceștia, chiar dacă nu-și dau seama, au evoluat. I-au cam depășit pe diasporenii despre care vorbește Mihai Buzea. Ei acum nu se compară cu diasporenii, ei se compară cu vesticii tradiționali, că doar România nu mai e în curs de dezvoltare, e gata dezvoltată. O situație reală ca statistică, dar și o minciună ca realitate la firul ierbii în destul de multe aspecte. Localnicii antieuropeni așteaptă să le cadă în gură, ca în legenda aia că arabii, de la atâta petrol sub ei, dau bani gratis fiecărui cetățean de-ai lor.

Așa se face că avem diasporenii lui Mihai Buzea care se compară cu cei de acasă, iar cei de acasă se compară cu alții decât cu diasporenii. Și singurul punct pe care ei îl au în comun, antieuropenismul/antiglobalizarea, nu e, în realitate, același lucru pentru ambele tabere.

Știu că textul ăsta o să fie citit sigur de prietenul meu Remus, care oricât de mult muncește acolo departe unde-i el, și-a păstrat mintea limpede, treabă pentru care-l apreciez cu atât mai mult în vremurile astea.

Ia, că în final mi se pare că-s de acord cu Mihai Buzea, deși am zis că vă vorbesc dintr-o altă perspectivă.

Dacă citiți asta fără să citiți și textul lui Mihai Buzea, aici, mai bine treceți la poze cu cai făcuți din pâini de un fiu de brutar care coace într-un cuptor construit de daci.