Despre Ziua Poliției Române

Trebuie să fie niște ani buni de când se sărbătorește, an de an, pe 25 martie Ziua Poliției (aia mare, a MAI). Aș vrea să vă pot da detalii de ce tocmai în 25 martie și de când se sărbătorește, însă adevărul e că informațiile acestea nu sunt printre interesele mele.

Deși unul dintre membrii ei, eu nu găsesc, de când sunt, motive de sărbătoare publică. Nu găsesc atât timp cât instituția în sine e încă, în bună parte, nefuncțională și politică.

Când zici Ziua Poliției e despre instituție, nu despre oamenii care-o alcătuiesc. Știu, unii pot spune că sunt cârcotaș, dar limbajul scris și vorbit e principalul mijloc de comunicare al oamenilor, iar limbajul acesta te dă de gol ca un subconștient. Prin urmare, dacă ar fi fost despre polițiști, i-ar fi zis Ziua Polițiștilor, așa cum există Ziua Mamei, și nu Ziua Maternității.

Așadar, dacă e despre polițiști, atunci ar trebui să le mulțumim tuturor celor care au ales meseria asta pentru a preveni și combate pericolele pentru ceilalți, celor care își riscă viața și își strică sănătatea. La fel, ar trebui să ne avem un gând bun pentru polițiștii căzuți la datorie și pentru familiile lor, fie că au fost omorâți în misiune sau uciși de mașini proaste, dotări slabe, legi imprevizibile și neclare, care-i leagă de mâini de prea multe ori pentru lumea în care trăim.

Și atunci, cred că ar trebui să-i spunem Ziua Polițistului Profesionist sau ceva asemănător, nu Ziua Poliției, o instituție în care încă există corupție mare, management defectuos implementat de șefi și șefuți fără pregătire managerială pe bune, o instituție care de prea multe ori își vulnerabilizează și beneficiarii, dar și angajații.

Hai să sărbătorim ziua instituției când n-o să mai fie ținta politicienilor din cauza unor chestiuni precum pensionarea “prea devreme” și pensiile (absolut deloc) speciale. Sau când polițiștii vor fi toți absolvenți ai școlilor și Academiei, nu șoferi/barmani/educatori/profesori/etc care s-au reprofilat la 30 de ani și au intrat în Poliția Română pentru un loc călduț și sigur. Sau când ofițeri vor ajunge doar agenții care au demonstrat în timp că merită, și nu cei care reușesc să răspundă corect la 60 de întrebări.

Cred că pot continua cu exemple să vă plictisesc de moarte.

Instituția să aibă o sărbătoare publică, în centrul orașelor, când nu se mai întâmplă cazurile Caracal, Onești, Gigină, Amariei, Șercan sau amenzi pentru postări pe social-media.

Până atunci, eu zic că merge și o sărbătoare mai discretă, în curtea proprie.

Și ca să vedeți caragialescul. Am trecut astăzi prin centrul orașului, unde foarte mulți polițiști se pregăteau și asigurau bună desfășurare a unei parade în fața Operei. Pe una dintre străduțele laterale din apropiere, la vreo 100 de metri, doi romi spilcuiți erau cam supărați. Așteptau să se termine cu festivitățile, pentru că plasele de la picioarele lor erau pline de cutii cu parfumuri și cuțite de bucătărie care așteptau să fie vândute pe tonul ăla șoptit: Băiatu’, îți dau un Paco Rabane? Original, sigilat.

Ah! Și nu mă pot întreba: dacă atât de mulți polițiști erau în centrul orașului, cine patrula la periferii?