15 ianuarie

Pentru mine 15 ianuarie e ziua de naștere a nașei mele Carmen.

Serios, asta cu Ziua Națională a Culturii e o glumă macabră a unor politicieni care mimează respectul față de popor. Pentru că, în definitiv, asta ne deosebește față de alte popoare, cultura, iar când cultura e ultima lor grijă (nu că ar avea alte griji în afară de alea personale)… înțelegeți ce vreau să spun.

Tot e bine că anul ăsta parcă n-am mai văzut atât de multe poze cu Eminescu ori versuri de-ale sale. Parcă și oamenii s-au săturat să fie ipocriți. Adevărul e că, la nivel de popor, nu ne prea pasă de cultură.

Nu vreau să arăt eu cu degetul pe nimeni, dar nici măcar la mine-n familie (la aia extinsă, mă refer) n-au cumpărat toți cărțile pe care le-am publicat. Și asta e situația generală, nu doar în cazul meu, și nici n-are legătură cu valoarea literară a scrierilor. Adică nu asta i-a făcut să spună: “Nu cumpăr cartea lui Geo că sigur scrie ceva prostii cu poliția lui cu tot” sau “Nu cumpăr cartea lui Geo pentru că are imaginația unui copil de 10 ani și vocabularul unuia de 12.”

Nu știu cum e în alte bresle, da-mi imaginez că nu e mare diferență. Vreau să spun, știu eu destui dintre ăia care merg la teatru ori la muzeu pe bază de invitație, pentru că știu ei pe cineva, actor, director de muzeu, etc. Faptul că-s tocmai ăia care-și permit să dea banii pe bilete, ei, da, uite abia asta e o exprimare a culturii noastre.

Plus că treaba asta cu Ziua Națională a Culturii mi se pare că lucrează tocmai împotriva ideii. Când eram în Academia de Poliție, înainte ori după o curățenie generală (are un termen specific, care-mi scapă acum, dar ca idee presupunea inclusiv văruirea dormitoarelor, bordurilor și copacilor, și la care am participat ca să primesc o săptămână de permisie pentru a veni acasă), rectorul de atunci ne-a zis ceva de genul “Curățenia se întreține, nu se face.”, în sensul că n-ar trebui să ajungem să facem curățenii generale dacă am avea grijă să nu facem mizerie (well, asta pățești când studenții sunt part-time oameni de serviciu și îngrijitori de peluze, trandafiri și boscheți). Așa și cu Ziua Naționale a Culturii. N-ar trebui s-o avem dacă am fi preocupați de cultură. N-ar trebui să avem un reminder ca să știm că există.

Și ca să mă lămuresc despre cum a fost ZNC anul ăsta, am dat un search pe Google și am aflat că la Timișoara s-a sărbătorit prin recurgerea la Eminescu. Am mai aflat și că 2025 e anul Eminescu, pentru că se împlinesc 175 de la nașterea lui.

Eu nu-mi pot imagina decât niște scenarii în care Eminescu își dorește să fie lăsat puțin în pace, că din 2011 se trage de el de numa-numa. Mai ales acum când i-a și fost spulberată acoperirea de cel mai periculos om al lumii sau cum i-a zis țăcănilă ăla când s-a ridicat din țărâna în care l-a azvârlit industria calului.

Cultura poporului ăstuia e mai mult decât Eminescu și tocmai aici se vede îngustimea ideii de ZNC. Numai că de Eminescu s-au ocupat mai mulți cărturari, așa că materialul e gata, e finisat, e perfect, e ca bradul de Crăciun pe care oamenii de la mall nu-l mai despodobesc, ci trag pe el un sac mare și-l scot fix la fel în următorul sezon.

Cam asta e. 15 ianuarie. Ziua lui Carmen. A doua zi după salariu la bugetari.